vineri, 21 noiembrie 2014

„În sfarsit, mi-am atins idealul: batranetea. Numai de s-ar prelungi.”


                        Ma sprijin de raceala ta, felinar batran. 
Amic nocturn far' de cuvinte ce-mi alungi singuratatea.
                Uite-ti si fratii 'colo sus, in 'nalt de negura far' de sfarsit. Ce frumos lucesc, par sa-ti vorbeasca, ii intelegi?
                Saracul de tine, mereu in doliu...uite, iar! Si ce frumos isi lumina partea lui de infinit.
                 Uite ce multe sunt acolo, adunate. Ce se intampla? Tu nu esti invitat? S-au suparat ca ai plecat?
Stai, cu cine vorbesc eu acum? Cu-n felinar? Ce tanar mai eram candva...
                Un cantec de inima veche, violonistule sa-mi canti as vrea si iti promit ca in bistari te-oi imbraca.Uite si tu, zici ca-s nebun, vorbesc cu-n greiere ratacit prin taram necunoscut.

              Si totusi cata liniste pe-aici, numai un greiere si 5 furnici? Asa se pare, n-ai ce-i face, sortiti ati fost sa imi vegheati somnul. Uite, un pat de frunze 'colo, e numa' bun sa sfarsesc in el.

Maestre greiere, un ultim cant, te rog! Iti multumesc !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu