Femeia este o mancare pentru zei, gatita de diavoli.

                                                                               

              Oare gresesc cand uit de placeri trecatoare doar sa te pot privi?

         Gresesc oare ca venerez femeia in esenta si nu in aparenta ? Iubesc sa te privesc in margarit si sa iti sarut obrajii rosiatici atat de dragi mie.

        Ador sa iti simt caldura fruntii sprijinita de pieptu-mi dezgolit. Saruturi juvenile ce alunga tristeti as vrea sa iti pot oferi, sa adormi zambind in fiece seara tarzie. Vreau sa pierd ore doar sa te pot privi cum dormi, sa te sarut usor si apoi sa dansam in vis, vals al iubirii, pe pat de frunze ruginii in iz de brad batran.

         Dimineti pierdute, cu tine la piept si cuvinte insirate pe firul ploii reci... asta cersesc.Sunt cersetor in lume far` de-arginti, un doritor de absolut ce uita ca idealul este mit.       

        De ce te venerez, femeie de tipar modern, cand as putea sa ma despart de maniere si bun gust si sa devin “barbat”?

     

Nu imi raspunde, te-as ruga, nu vreau sa il cunosc. Ma tem sa nu ma modeleze dupa a noastre timpuri unde femeia isi ucide identitatea  iar barbatul ii este complice.