luni, 22 decembrie 2014

Vinovata. Stiu ca sunt foarte sensibila.Ma uit si sper ca voi gasi o cale pentru ca sunt sensibila. Ma uit si stiu ca sunt foarte vinovata.
       "Adolescenta o pot descrie scurt. E complicata, la fel ca si viata. Nu numai ca in acea perioada ne gasim drumul dar si atunci, cel mai probabil ne indragostim pentru prima data si automat intram intr-un labirint al emotiilor unde parintii parca dubleaza zidurile de spini.
     Nu conteaza de fapt ce spui, ci cum o spui. Nu,nu spun prostii. Conteaza ce spui dar conteaza si mai mult cum o spui. Si aducand ideea de vorbe, trebuie sa ai grija, tu, adolescentule ce prostii inspiri doar printr-o privire.E greu sa intelegi toate lucrurile de mai sus cand suntem inconjurati de ambalaje care doar fac reclama penibilismului.
     Tu, adolescentule, asuma-ti toata vina pentru cine esti. Ai voie sa te modelezi cum vrei si poti sa iti alegi orice persoana sa iti fie alaturi. E greu. E greu pentru ca pe ea nu o poti modela la fel de usor cum ai facut-o pentru tine. Iti trebuie milioane si milioane de secunde pentru a medita ca sa-ti poti da seama ca in viata asta trebuie sa oferi iubire ca mai apoi sa o primesti inzecit.
     Iubirea o primesti, o meriti. Atunci  iti vei da seama ca lucrurile sunt pe dos, Soarele va apune inaintea veninului inchegat din ochii mei.
Atunci iti vei da seama ca lucrurile sunt pe dos.

O primesti, o meriti-Iubirea."
< Credits to I.B. >

         Dacă vrei să vezi raiul pe pământ, priveşte în ochii unui copil.



          Si cum sclipesc, zici ca-s nistre astri  indragostiti unul de celelalt. Doua giuvaiere parca abia slefuite de iscusitul maestru strabun asezate pe chip de copila faurit in vapaie de dragosti trecute si viitoare.
         Si ce sa vezi daca nu inocenta unui prunc inca fara de pacat sau poate fericirea celei ce i-a dat dar fara de-arginti.
        In adanc de pleoape obosite sta zestre de trairi si sentimente greu de mazgalit pe foaie sau suflate printre buze.
       Sau poate-i haos, sau poate nu, sau poate susura izvor de lacrima de dor, nu ai de unde sti. Sau e desert, suflet uscat, humus uitat de gradinar. Sau poate piatra far` de rost, te uiti, admiri, dar ce folos?                    
        Sau poate toate, sau nimic, sau totul fara de-nceput, sau Rai fara de ingeri, sau iad cu flori la geam...
Cum sa descrii perfectul patat de timp si societatea din el ?

      Devii nevrotic cand vezi ca ultima farama de perfect dispare, inecata in izvor de ordinar.