"Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este
al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta."
Incep prin a-mi cere scuze pentru lacrimile varsate
pentru mine,pentru orice gand fara noima,pentru inlantuirile de cuvinte gri !
De ce nu am scris acest post mai devreme? Nu stiu,poate de frica,de nesiguranta
sau poate ca,daca il scriam asa,doar sa conteze la numar,devenea banal.
Parerea asta se sprijina pe ani de discutii si secrete
inca doar de noi stiute,pe noptile in care adormeam cu telefonul in mana,pe
mesajele de “Buna dimineata!” sau pe gesturile mici,dar adorabile facute de
tine.
Poate esti un copil,poate esti micuta sau poate crezi
ca imperfectiunile pe care le urasti sunt o bariera in apropierea mea de tine.Sufletul
nu-mi cere perfectiune,s-ar plictisi.Cere intelegere,iubire si un strop de
nebunie.
Esti un copil cu chip brazdat de fericire ce insufli
iubire golului din mine.Imi rade inima cand iti zaresc zambetul cuceritor de
tristeti si imi umplu buzele de dulceata pe care o storc din fiecare cuvant al
tau.
Iubesc sa iti readuc zambetul pe fata in momentele mai
dificile(“psiholog”,parca) si sa iti reamintesc ca sufletul acesta,far` de
sentimente cum il stii,iubeste sa te iubeasca.
Esti un copil ce merita mai mult decat sentimente
false sau “inlocuitori” de fericire.Meriti totul.De ce? Nu stiu dar asa simt
eu.
Stii ca ti-am promis si o poezie,nu ? Uite un fragment (e banala,dar e a ta):
Suflet de-artist,un
curcubeu
Schitata in sufletul
meu
Paleta de trairi si
vise
Ce intr-o zi vor fi atinse
.................
Adu-mi pe buze Rai
ceresc
Atunci cand spun ca te
iubesc
Si umple-mi sufletul
pustiu
Cu zambetul pe care-l
stiu
..................
In cea din urma
clipa-as vrea
Sa am un loc in lumea
ta
Sa fiu in colt de
suflet bland
Sa pot zambi din cand
in cand.
