"Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta."

                Incep prin a-mi cere scuze pentru lacrimile varsate pentru mine,pentru orice gand fara noima,pentru inlantuirile de cuvinte gri ! 

                De ce nu am scris acest post mai devreme? Nu stiu,poate de frica,de nesiguranta sau poate ca,daca il scriam asa,doar sa conteze la numar,devenea banal.

                Parerea asta se sprijina pe ani de discutii si secrete inca doar de noi stiute,pe noptile in care adormeam cu telefonul in mana,pe mesajele de “Buna dimineata!” sau pe gesturile mici,dar adorabile facute de tine.

                Poate esti un copil,poate esti micuta sau poate crezi ca imperfectiunile pe care le urasti sunt o bariera in apropierea mea de tine.Sufletul nu-mi cere perfectiune,s-ar plictisi.Cere intelegere,iubire si un strop de nebunie.

                Esti un copil cu chip brazdat de fericire ce insufli iubire golului din mine.Imi rade inima cand iti zaresc zambetul cuceritor de tristeti si imi umplu buzele de dulceata pe care o storc din fiecare cuvant al tau.

                Iubesc sa iti readuc zambetul pe fata in momentele mai dificile(“psiholog”,parca) si sa iti reamintesc ca sufletul acesta,far` de sentimente cum il stii,iubeste sa te iubeasca.

                Esti un copil ce merita mai mult decat sentimente false sau “inlocuitori” de fericire.Meriti totul.De ce? Nu stiu dar asa simt eu.

                 Stii ca ti-am promis si o poezie,nu ? Uite un fragment    (e banala,dar e a ta):

Suflet de-artist,un curcubeu

Schitata in sufletul meu

Paleta de trairi si vise

Ce intr-o zi vor fi atinse

.................

Adu-mi pe buze Rai ceresc

Atunci cand spun ca te iubesc

Si umple-mi sufletul pustiu

Cu zambetul pe care-l stiu

..................

In cea din urma clipa-as vrea

Sa am un loc in lumea ta

Sa fiu in colt de suflet bland

Sa pot zambi din cand in cand.