"Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor. Voi, cei care știți că meritați dragostea mea, aveți grijă să nu mă ucideți."

               Iubim sa fim iubiti! De asta facem ceea ce facem.Ne hranim sufletele patate de rutina zilnica cu aceasta iubire,fie ea conditionata sau nu.

              Orice os miscat vine cu un scop,cu un tel de atins,acela de a gusta din bucata de fericire ce ni se ofera.Iubirea actioneaza ca o pastila pentru suflet,care,din pacate,se poate transforma in drog.

              Nu e nimic neobisnuit la dorinta de a oferi iubire persoanelor dragi,e ceva neobisnuit la modul in care acestea incearca sa extraga iubire din radacinile tale.Uiti ca si tu ai nevoie,ca si tu iti indrepti frunzele spre Iubire.
              
             Sigur,multi se integreaza in intelesurile zicalei : "Daca ii pot face pe ei fericiti,atunci si eu sunt fericit!".Nu e nimic anormal doar ca atunci cand doar oferi,fara sa primesti,lipsa aerului(in acest caz,al iubirii) duce la halucinatii,nevroza ce se intrupeaza in asa-numita sora a Iubirii,Ura!

      

              Deci atunci cand te daruiesti cauzei iubirii,ai grija sa nu fii ca apa in desert-toti o cauta,se-mbata cu ea,isi curata intunericul in ea si apoi o lasa infectata cu griji,intrebari si lipsuri.

              Ofera iubire,pentru ca este cel mai minunat lucru,insa nu uita ca si tu ai nevoie de acest ser,de gustul acestui fruct.