"Iubirea este strălucirea care preschimbă praful vieţii cotidiene într-o ceaţă aurie."(Elinor Glyn)

                   Iubirea,daca este sa gandim ca niste filosofi incurabili atinsi de acest feeling nemarginit de reguli,este sentimentul suprem pe care fiinta umana il poate inhala din aceasta lume si din cea viitoare.Este ca un drog injectat direct in inima:desi stii ca iti face rau,continui sa il cauti si sa il "consumi".

                  O lume fericita,doar zambete lipsite de falsitatea contemporana,o lume in care totul este un vis si acest vis este totul.

                  Totusi,daca revenim putin la realitate,intruchiparea cancerului pentru filosof,lucrurile nu par a sta chiar asa.Sigur!Sentimentul apare,uneori,zambetul deasemenea,dar totusi parca lipseste acel iz de basm atribuit intregului spectru al iubirii.Visul este ucis de realitate,zambetele pier in mediocritate si astfel sentimentul moare incet dar sigur!

                 Aici este vorba de “iubire conjugala”.Daca este sa vorbim de iubire in general...eee…altfel stau lucrurile.