Vinovata. Stiu ca sunt foarte sensibila.Ma uit si sper ca voi gasi o cale pentru ca sunt sensibila. Ma uit si stiu ca sunt foarte vinovata.

       "Adolescenta o pot descrie scurt. E complicata, la fel ca si viata. Nu numai ca in acea perioada ne gasim drumul dar si atunci, cel mai probabil ne indragostim pentru prima data si automat intram intr-un labirint al emotiilor unde parintii parca dubleaza zidurile de spini.

     Nu conteaza de fapt ce spui, ci cum o spui. Nu,nu spun prostii. Conteaza ce spui dar conteaza si mai mult cum o spui. Si aducand ideea de vorbe, trebuie sa ai grija, tu, adolescentule ce prostii inspiri doar printr-o privire.E greu sa intelegi toate lucrurile de mai sus cand suntem inconjurati de ambalaje care doar fac reclama penibilismului.

     Tu, adolescentule, asuma-ti toata vina pentru cine esti. Ai voie sa te modelezi cum vrei si poti sa iti alegi orice persoana sa iti fie alaturi. E greu. E greu pentru ca pe ea nu o poti modela la fel de usor cum ai facut-o pentru tine. Iti trebuie milioane si milioane de secunde pentru a medita ca sa-ti poti da seama ca in viata asta trebuie sa oferi iubire ca mai apoi sa o primesti inzecit.

     Iubirea o primesti, o meriti. Atunci  iti vei da seama ca lucrurile sunt pe dos, Soarele va apune inaintea veninului inchegat din ochii mei.

Atunci iti vei da seama ca lucrurile sunt pe dos.

O primesti, o meriti-Iubirea."

< Credits to I.B. >

         Dacă vrei să vezi raiul pe pământ, priveşte în ochii unui copil.

          Si cum sclipesc, zici ca-s nistre astri  indragostiti unul de celelalt. Doua giuvaiere parca abia slefuite de iscusitul maestru strabun asezate pe chip de copila faurit in vapaie de dragosti trecute si viitoare.

         Si ce sa vezi daca nu inocenta unui prunc inca fara de pacat sau poate fericirea celei ce i-a dat dar fara de-arginti.

        In adanc de pleoape obosite sta zestre de trairi si sentimente greu de mazgalit pe foaie sau suflate printre buze.

       Sau poate-i haos, sau poate nu, sau poate susura izvor de lacrima de dor, nu ai de unde sti. Sau e desert, suflet uscat, humus uitat de gradinar. Sau poate piatra far` de rost, te uiti, admiri, dar ce folos?                    

        Sau poate toate, sau nimic, sau totul fara de-nceput, sau Rai fara de ingeri, sau iad cu flori la geam...

Cum sa descrii perfectul patat de timp si societatea din el ?

      Devii nevrotic cand vezi ca ultima farama de perfect dispare, inecata in izvor de ordinar.

„În sfarsit, mi-am atins idealul: batranetea. Numai de s-ar prelungi.”

                        Ma sprijin de raceala ta, felinar batran. 

Amic nocturn far' de cuvinte ce-mi alungi singuratatea.

                Uite-ti si fratii 'colo sus, in 'nalt de negura far' de sfarsit. Ce frumos lucesc, par sa-ti vorbeasca, ii intelegi?

                Saracul de tine, mereu in doliu...uite, iar! Si ce frumos isi lumina partea lui de infinit.

                 Uite ce multe sunt acolo, adunate. Ce se intampla? Tu nu esti invitat? S-au suparat ca ai plecat?

Stai, cu cine vorbesc eu acum? Cu-n felinar? Ce tanar mai eram candva...

                Un cantec de inima veche, violonistule sa-mi canti as vrea si iti promit ca in bistari te-oi imbraca.Uite si tu, zici ca-s nebun, vorbesc cu-n greiere ratacit prin taram necunoscut.

              Si totusi cata liniste pe-aici, numai un greiere si 5 furnici? Asa se pare, n-ai ce-i face, sortiti ati fost sa imi vegheati somnul. Uite, un pat de frunze 'colo, e numa' bun sa sfarsesc in el.

Maestre greiere, un ultim cant, te rog! Iti multumesc !

Femeia este o mancare pentru zei, gatita de diavoli.

                                                                               

              Oare gresesc cand uit de placeri trecatoare doar sa te pot privi?

         Gresesc oare ca venerez femeia in esenta si nu in aparenta ? Iubesc sa te privesc in margarit si sa iti sarut obrajii rosiatici atat de dragi mie.

        Ador sa iti simt caldura fruntii sprijinita de pieptu-mi dezgolit. Saruturi juvenile ce alunga tristeti as vrea sa iti pot oferi, sa adormi zambind in fiece seara tarzie. Vreau sa pierd ore doar sa te pot privi cum dormi, sa te sarut usor si apoi sa dansam in vis, vals al iubirii, pe pat de frunze ruginii in iz de brad batran.

         Dimineti pierdute, cu tine la piept si cuvinte insirate pe firul ploii reci... asta cersesc.Sunt cersetor in lume far` de-arginti, un doritor de absolut ce uita ca idealul este mit.       

        De ce te venerez, femeie de tipar modern, cand as putea sa ma despart de maniere si bun gust si sa devin “barbat”?

     

Nu imi raspunde, te-as ruga, nu vreau sa il cunosc. Ma tem sa nu ma modeleze dupa a noastre timpuri unde femeia isi ucide identitatea  iar barbatul ii este complice.

“Artistul e cel ce iubeşte Natura, de aceea e sclavul şi totodată stăpânul ei.”

          Ma sprijina nervuri de salcam batran in bataie de foc ceresc.

          Cat de frumos renaste spiritul ludic al domnisoarei gargarite si cum isi incalzeste maestrul greiere glasul pentru recitalul nocturn.

          Devin melancolic la moarte de lumina tarzie si gust din intunericul ce imbraca pana si umbra-mi.

            Ucid orice gand morbid si-mi las trupul sa cada prada humusului far` de mila.

           Ma las prada intunericului aducator de moarte fara de dric si ucid gandirea-mi de muritor,plina de suferinti si versuri albe.

            S-a dus,a fost ! Vine lumina peste sonete de greiere si dans de frunze. 

           Renaste omul: copil al naturii ce-si uita parintii !  

Am şi eu o speranţă: speranţa uitării absolute. Dar aceasta mai e speranţă, nu e disperare?

              Ştii,aş vrea câteodată să stau sub crengi de măslin,să privesc salturi de greiere peste păpădie sau să cânt cu el ode doar de noi înţelese.Aş vrea să mă îmbrăţişeze malul apei aceleia grăbite şi să privesc moarte de stele sub salcâm ridat de timp.

              Să mă fac una cu pământul când Ziua pierde lupta cu Luna.Să invit onorabilele stele la masă,cu maestrul Luceafăr şi să povestim viitorul.

             

               Aş vrea să ucid ceasornicul aducător de rutină,să îl îngrop în ape tulburi că privirea unui îndrăgostit făr`de curaj.Să mă-mbăt de roua dimineţilor târzii şi să mor până la următorul asfinţit.

              Fluture să fiu,veşnic doar pentru o zi,m-aş înalta la cer,fără să gust din viaţă,fruct pătat şi crud.

            Până atunci însă,rămân om : stăpân peste trecut,sclav al viitorului

"Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta."

                Incep prin a-mi cere scuze pentru lacrimile varsate pentru mine,pentru orice gand fara noima,pentru inlantuirile de cuvinte gri ! 

                De ce nu am scris acest post mai devreme? Nu stiu,poate de frica,de nesiguranta sau poate ca,daca il scriam asa,doar sa conteze la numar,devenea banal.

                Parerea asta se sprijina pe ani de discutii si secrete inca doar de noi stiute,pe noptile in care adormeam cu telefonul in mana,pe mesajele de “Buna dimineata!” sau pe gesturile mici,dar adorabile facute de tine.

                Poate esti un copil,poate esti micuta sau poate crezi ca imperfectiunile pe care le urasti sunt o bariera in apropierea mea de tine.Sufletul nu-mi cere perfectiune,s-ar plictisi.Cere intelegere,iubire si un strop de nebunie.

                Esti un copil cu chip brazdat de fericire ce insufli iubire golului din mine.Imi rade inima cand iti zaresc zambetul cuceritor de tristeti si imi umplu buzele de dulceata pe care o storc din fiecare cuvant al tau.

                Iubesc sa iti readuc zambetul pe fata in momentele mai dificile(“psiholog”,parca) si sa iti reamintesc ca sufletul acesta,far` de sentimente cum il stii,iubeste sa te iubeasca.

                Esti un copil ce merita mai mult decat sentimente false sau “inlocuitori” de fericire.Meriti totul.De ce? Nu stiu dar asa simt eu.

                 Stii ca ti-am promis si o poezie,nu ? Uite un fragment    (e banala,dar e a ta):

Suflet de-artist,un curcubeu

Schitata in sufletul meu

Paleta de trairi si vise

Ce intr-o zi vor fi atinse

.................

Adu-mi pe buze Rai ceresc

Atunci cand spun ca te iubesc

Si umple-mi sufletul pustiu

Cu zambetul pe care-l stiu

..................

In cea din urma clipa-as vrea

Sa am un loc in lumea ta

Sa fiu in colt de suflet bland

Sa pot zambi din cand in cand.